How to train your dragon

[Engineered]

Era vacanță pe vremea când am scris articolul, hai să alimentez un pic mașina consumerită, îmi zic, și să văd un film în 3D, că îmi place la nebunie să mă doară capul o săptămână întreagă după aia. Și am văzut. Am văzut un film despre un tip prins între două lumi, între o populație puternic militarizată, distructivă prin natură, și între o altă pe care nu se chinuiesc să o înțeleagă. Iar tipul ăsta își trădează rasa mamă și se aliază cu ceilalți dovedindu-și meritul călărind o creatură cu aspect draconic.

Daps, am văzut How to train your dragon…

Acum nu știu dacă plotul aproape identic cu cel al lui Avatar este o coincidență, dictat de departamentul de marketing, sau pur și simplu unul dintre cele două filme are o narațiune atât de generică încât poți insera orice alt film în matrița sa și să se potrivească destul de bine cu mici retușuri. Mă rog, povestea nu contează așa de mult până la urmă, ci modul cum este transpusă. Dragons este…un film de la Dreamworks, deci oricum așteptările nu vor fi mari, însă dacă acestea vor fi la nivelul lui Kung Fu Panda sau Shrek 3, atunci le va întrece. Se apropie de filmele mai slabe din filmografia lui Pixar, dar lipsește scânteia aia de umanitate care transcede vârsta și cultura. Chiar dacă din punct de vedere tehnic se apropie destul de mult, până la punctul în care nu prea mai contează micile diferențe, îi lipsește caracterul universal al poveștilor pe care le creau Disney și pe care le produc acum Pixar.
Se folosește frumușel de 3D, dar în timp ce în Up! chiar ajuta la crearea unei senzații de distanță și vastitate, aici doar sperie copii de grădiniță când apare un dragon mai urât, sau când Toothless cade în picaj. Am văzut și mai rău, totuși. M-a deranjat sonorul, însă. Este coloana aia sonoră specifice filmelor care nu sunt sigure că pot conferi stări pe baza a ceea ce se întâmplă pe ecran și mă enervează că nu îmi asaltează simțurile într-un mod nici plăcut nici interesant. Chiar dacă nici acum nu mi-a trecut durerea de cap, nu este o critică tocmai personală. De cele mai multe ori, filmul reușea să îmi ofere starea potrivită, să mă împing un pic în scaun sau să-i strâng mânerele, iar asta fără muzica generică și mult prea zgomotoasă. Apoi sunt câteva lucruri care nu se prea pupă în cursul poveștii, personaje care oferă replici contradictorii…

Cu toate acestea mi-a plăcut. Este un film cu dragoni și vikingi, cu arme mari și lupte aeriene. Și cred că știu de ce mi-a plăcut mai mult decât celelalte animații de la Dreamworks nu mult mai slabe. Din câte îmi dau seama, băieții sondează diferite pături culturale. În seria Shrek se leagă de întreaga cultură populară și cred că de asta a avut un atât de mare succes. În Over the Hedge este parodiată suburbia americană, în Kung Fu Panda cultura Xia, așa cum este văzută de profani. Monsters vs Aliens se alimentează din filmele de categoria B, iar Dragons este un film conceput pentru gameri.

Modul cum sunt clasificați dragonii, cum este tratată lupta cu ei, faptul că au statusuri și atacuri, număr limitat de focuri și puncte slabe, totul mi se pare rupt dintr-un RPG. Apoi este întreg universul. Rotește un pic prin cap ideea asta: există undeva o insulă populată cu vikingi care nu se ocupă cu nimic altceva decât cu lupta împotriva dragonilor. Nu știu dacă pot izola ce anume din premiza asta mă face să jubilez, poate faptul că nu mi-a fost băgată pe gât, dar mi se pare un concept ideal pentru un joc. Adaugi la asta faptul că sunt și copii care călăresc diferite tipuri de dragoni pe acolo și capeți un tip de Pokemon care este chiar interesant. Daps, cu propoziția asta am spulberat orice fărâmă de credibilitate aveam. Nu m-au interesat niciodată jocurile făcute după filme și chiar dacă știu că este produs de Activision, de abia aștept să apară How to train your dragon, jocul.

Așa…se merită migrenele de care cu greu am scăpat? Nu. Se merită 3Dul? Nu. Dacă v-au plăcut celelalte filme de la DreamWorks(…) sau dacă aveți un copil a cărui sănătate mentală nu credeți că va fi afectată la confruntarea cu ideea că niște chestii mici și amuzante pot fi mâncate de vii, puteți să mergeți să-l vedeți. Vă dau eu voie. În rest, dacă sunteți oameni serioși, spre deosebire de mine și aveți totuși chef de o animație, Princess and the frog are jazz și voodoo în el.