Twilight European

[Engineered]

Așa vorbeam despre Let The Right One In înainte să îl văd, dar acum sunt profund rușinat că am putut să îl gândesc vreodată în asemenea termeni. Și să nu mă înțelegeți greșit, știam că este un film bun. A câștigat multe premii, iar suedezii au o foarte puternică tradiție cinematografică. Dar la așa ceva chiar nu mă așteptam. Îi ziceam Twilight european pentru că idea de bază este aceeași, minus vreo 6 ani în vârsta protagoniștilor. Ambele filme sunt ecranizări în care autorii romanelor s-au implicat destul de mult și au fost lansate în același an. De asemenea în ambele pelicule androginitatea pare să fie o temă mai mult sau mai puțin focală, oricum importantă, deși în Twilight apare pentru a predica abstinența. Și aici se opresc paralele. La idei superficiale, ușor de exemplificat și enunțat.

Ceea ce le separă în schimb este puternica sensibilitate artistică manifestată de creatori și capacitatea lui Lindqvist(scriitorul romanului original, dar și scenaristul filmului) de a înțelege că filmul este o cu totul altă bestie decât o carte, lăsându-l și chiar ajutându-l pe Alfredson(regizorul) să creeze o operă proprie, o lucrare de artă care să poată sta pe propriile picioare și să nu existe doar pentru că portă același nume cu un roman apreciat și bine vândut.

Let The Right One In este un film frumos. Tulburător, intens, sângeros, ciudat și de-a dreptul îngrijorător uneori, dar frumos numaidecât. Este filmat în cadre lungi, sobre, realiste și bine compuse. Fiecare scenă are un scop și evidențiază mai multe lucruri, de multe ori fiind acțiune atât în prim plan cât și în fundal, existând numeroase puncte de interes. Este adevărat, că într-o ipostază niște animale generate pe calculator arată ireal și deranjează, dar asta numai pentru că restul filmului arată atât de bine fiind totuși lipsit de dorința de a impresiona, astfel chiar și întâmplările ieșite din comun par mai mult decât verosimile…exceptând desigur scena cu pisicile, dar de care cred că se face vinovat fie bugetul posibil restrâns, fie o lipsă de experiență în efecte speciale. Nu strică în niciun caz trăirea.

Filmul îi are ca personaje principale pe Oskar și pe Eli. Oskar este un băiat androginal de 12 ani, destul de isteț, persecutat de colegii săi și interesat de aspectele un pic mai morbide ale umanității. O(Îl) întâlnește pe Eli, care este aparent reticent(ă) în a se împrieteni cu Oskar, dar până la urmă relația dintre cei doi se adâncește poate și pentru că Oskar nu se sperie de moarte, înțelege efemeritatea vieții și dorința de a lovi înapoi când cineva te rănește. Eli este un vampir. Relația dintre cei doi este ciudată, cum sunt relațiile dintre preadolescenți. Este castă fizic, dar asta nu înseamnă lipsa intimității fizice ci o adâncire a înțelegerii celuluilat. Devine evident că Eli este mai inteligentă și un pic mai matură decât Oskar. Dar nu are maturitatea aceea înfricoșătoare și nenaturală pe care o vedem în alte părți, având totuși, așa cum spune și el(ea) doisprezece ani, doar că are doisprezece ani de foarte mult timp. Interacțiunile dintre Eli și Oskar sunt personale, curate dar curioase…sunt umane. Iar acesta este un alt motiv pentru care se apropie vampirul de băiat. Dezumanizându-l un pic pe acesta, își recapătă el(ea) o bucată din ceea ce a pierdut cândva, iar împreună dau naștere unei ființe univerale.

Modul cum lucrează cu mitologia vampirilor mi-a plăcut iarăși foarte mult, pentru că nu modifică aproape nimic. Eli este o ființă ciudată, clar inumană, care operează după alte idei și principii decât restul oamenilor. Nu ni se oferă explicaii pseoudo-științifice care nu fac până la urmă nimic altceva decât să corodeze miseterul și atracția pentru ei, nici chiar să le ofere realismul căutat. În schimb, chiar dacă nu știm aproape nimic concret despre Eli(în film, romanul detaliază), vedem că în ciuda actelor monstruoase pe care le comite, este capabil(ă) de sentimente, suferă, poate fi confuz(ă), are empatie și trăiește mai intens decât toate personajele din Twilight la un loc (gah! Here it creeps again, bollocks of a movie). Micuța actriță merită toate ovațiunile pentru ce a creat acolo pe ecran. A dat naștere mai mult decât unei fiare ci unei creaturi fundamental diferite de ceea ce am putea numi uman, dar totuși unei creaturi inteligente mai mult sau mai puțin dominată de emoții. Revenind la vampiri. Mi-a plăcut foarte mult nu numai că au menținut misticismul ideii de vampir, fără clasificări și explicații inutile, dar au lăsat chiar elemente consacrate și mai puțin știute sau utilizate din folclorul lor, cum ar fi faptul că unul nu poate intra în locuința cuiva neinvitat(și de aici rezultă o scenă memorabilă). M-a surprins, și bucurat, nonșalanța cu care au folosit acest concept, mai ales în contextul în care filmele americane cu asemenea personaje ori îi parodiază ori se chinuie până la perversiune să îi reinventeze.

Apoi este aspectul bătăuișilor și persecutarea lui Oskar. Poate părea brutală și exagerată, dar nu cred să fi văzut în multe filme mai bine reprezentată cruzimea de care sunt capabili copii, decât aici. Nu sunt golanii stereotipici unidimensionali care își trag colegii de chiloți cu o tehnică aproape perfectă și le fură banii de mâncare. Sunt neîndemânatici și necopți în capacitatea lor pentru violență. Unii încă nu pot suporta ceea ce fac și aproape că resimt suferința victimei, însă perseverează până la sfârșit. De aceasta ceea ce fac este mult mai intens și mai real decât oriunde altundeva. Pentru că sunt oameni reali, copii, rănind alți oameni reali, scurgând sângele unii din ceilalți, fără să își dea seama ce fac, de parcă nu țara le este un sloi de gheață, ci însăși ființa.

Îmi pare rău că a fost atât de săltăreață recenzia asta, dar un asemenea film nu se poate recenza. Nu se poate închide într-o alegorie, nu se pot scoate în evidență momentele subiectului, nu se pot schița câteva idei de bază. Nu pot face decât să recomand filmul acesta pentru că este unul adevărat, care se folosește de un limbaj accesibil numai cinematografiei, este un film poetic care trebuie discutat și disecat pe scene, dar și trăit naiv. Este un film care mi-a plăcut mult, pe care în mod sigur îl voi revedea tocami din această cauză.